ordinary miracles...

Sunt o persoana norocoasa...Sunt o persoana care gaseste mai multe zambete decat lacrimi....si atunci cand lacrimile totusi isi fac locul in ochii si in sufletul meu intalnesc persoanele potrivite sa le stearga...
Cineva ma iubeste mult si este hotarat sa-mi faca viata plina de surprize si de bucurii! De ziua mea lumea s-a dat de doua ori peste cap ca sa ma faca pe mine fericita... Haideti sa va explic la ce ma refer : dupa cum probabil stiti anulasta am muncit si mi am starns bani ca sa mi cumpar un laptop. Cu o zi inainte de ziua mea stransesem suficienti asa ca m am hotarat sa mi fac un cadou de ziua mea...seara trebuia sa ma intalnesc cu tata si sa cumparam laptopul...
Pe la pranz in timpul extraordinarului curs de cia primesc un telefon misterios. Prima data il resping...insista...ma bag sub banca si raspun (avantajele dimensiunilor)...: "buna ziua! de la Compact va deranjam! Imi puteti spune parola compact?"...
Ca sa n o mai lungesc am castigat un laptop! Da...o bijuterie de laptop...creat parca pentru mine! Cum sa cred eu ca asta a fost doar o coincidenta!? Cum pot eu sa nu zambesc macar un pic chiar si in momentele in care imi vine sa plang in hohote sau sa urlu cand ma gandesc ca ma asteapta o groaza de lucruri bune...aranjate pana la cele mai mici detalii pentru mine care sa ma faca sa plutesc de fericire(va dati seama ca dupa ce am castigat am fost euforica si am mers pe norisori si am imbratisat pe toata lumea timp de vreo 3 zile)!
Ultimile zile au fost triste pentru mine, dar imi astept ingerii...piticii...stelele cazatoare...imbracati in cersetori...flori, fluturi...
PS: In timp ce scriam aici a inceput un film numit ordinary miracles...Cred ca exista mai mult in lumea asta decat vedem noi...ce credeti?

Serendipity

Cred ca trebuia sa scriu de mult despre asta dar poate n am facut asta din oarecare egoism...dar in seara asta vreau sa va povestesc si voua despre mica mea bucatica de paradis...locul in care evadez eu... Este vorba de ceainaria serendipity. Asa cum reiese si din nume (serendipitatea reprezinta fenomenul prin care cineva face o descoperire norocoasa accidental, mai ales fiind antrenat intr-o cautare total diferit) am dat peste ceainarie atunci cand nu cautam asta.Ajungi la el trecand un mic pod si depasind timidul gard de bambus "presarat" pe ici colo cu fluturasi. Este un loc ca la tiganci...unde timpul sta in loc...chiar daca stai in balansoarul din mica curte acoperit sau nu de paturi(pe care ei ti le ofera)si asculti porumbeii, te joci cu pisicuta, citesti o carte , sau pur simplu visezi ascultand muzica in surdina de pe fond si savurezi o cana de ceai; sau stai inauntru la separeuri cu persoana draga cu lumanari mese joase si un fel de pernite sau pe canapele si sa ti alegi o carte din biblioteca lor...nu cred ca ai cum sa fii dezamagit! E pur si simplu un loc in care te poti pierde...desi esti in centrul bucurestiului nu ai crede. nu auzi masinile...nu auzi certuri...tipete...auzi doar cat si cum vrei sa auzi...Au seri si cursuri de tango, ai posibilitatea sa pictezi pe cani sau ceainice (iti dau iei si vopsele speciale)...Ar mai fi multe de zis dar cred ca nu are nici un rost..mai bine va duceti si descoperiti si voi sa mi spuneti cum a fost...
Evadeaza...viseaza...creaza...pierde te...rasfata te...zambeste...incarca te

Cotorontzul este sotul cotoroantzei- partea a 2 a - si despre copiii din ziua de azi

Stau cu o cana de lapte cald cu miere in fata calculatorului si ma gandesc cu groaza ca parca as auzi o baba vorbind...dar serios acum...am senzatia ca ceva nu e in regula cu copiii din azi...Sunt doua categorii in ziua de azi...unii ca fetita cu cotorontzul...careia nu i este frica de baubau sau mai stiu ce alte personaje din astea pentru ca sunt din "Fictiune"(si care imi da o definitie coerenta a acestui cuvant) care merge la opera, face germana si tot asa... Si mai e cealalta parte in proportie de 90 %...copiii care la 3-4 ani se descurca mai bine decat maica mea pe calculator...care nu mai sar coarda elasticul, nu mai ies cu paturica in fata blocului si nu le fac de mancare papusilor din frunze, se umfla cu tot felul de dulciuri si chipsuri si cred sincer ca au greutatea mea, care tipa si se tavalesc cand nu li se cumpara ce vor...Nu stiu ce s-a intamplat...n am fost nici pe departe copilul perfect...as putea spune chiar dimpotriva...dar mi amintesc cu atata nostalgie cand s a deschis brutaria arabului si mergeam cu mama si mi cumparara un covrig cu susan sau cand unchiul meu venea in vizita si ne aducea biscuiti picnic...era un mare eveniment si o mare bucurie...tin minte ca imi cheltuiam banii pe care mi-i dadeau ai mei la premiere pe cartile aghatei christie dupa care eram innebunita....N-aveam nici pe sfert cate jucarii au copiii din ziua de azi (nu zic ca n am avut...am avut si eu multe si am stricat si eu multe...dar sincer acum ati vazut ce jucarii exista in ziua de azi?????!!!!) insa cred ca m am bucurat de cuburile mele si fratimiu de capcanele pe care le intindea parintilor mai mult decat o fac ei astazi!
Nu stiu ce ar trebui facut...sau daca e bine sau e rau...stiu doar ca nu mai e ca pe "vremea mea"...si ca daca ar fi sa aleg intre a copilari azi sau acu 20 de ani n as renunta pt nimic in lume la copilaria mea...(defapt cred ca inca n am renuntat la copilarie:P)...Cu coarda, elasticul, spanzuratoarea cu creta pe astfalt, flori fete si baieti in minte va spun noapte buna...Voi ce faceati cand erati mici?

Rezolutie de an nou

Se vede ca a inceput scoala si ca pe langa scoala m am mai inhamat la cateva activitati "extracuriculare" ca sa pot sa mi cumpar si eu laptopul la care tanjesc atata (si care ar asigura zic eu o doza de liniste in casa) n am mai apucat sa scriu mare lucru.
Ca sa fac fata la tot si toate...sa am timp sa si visez...sa ma si plimb...sa si iubesc...sa ma si joc (mai nou ma joc mima...si am descoperit ca ma joc cu poate mai mult entuziasm decat atunci cand eram mica) mi am facut un fel de rezolutie de nou an: Am schimbat ceva...nu mult...am ajuns la concluzia ca nu e nevoie de mult...Poate ca schimbarile pe care le am facut reprezinta un pas mare in maturizarea copilului etern din mine(doar a unei parti din el). Am reusit pana acum sa ma tin de toate cele pe care mi le am propus si trebuie sa recunosc ca faptul ca am un program, ca sunt mai organizata imi creaza o stare de placere....de multumire...de satisfactie pe care nu o ai cand stai si pierzi timpul... Sa ai senzatia ca faci ceva cu tine...cu viata ta e un lucru minunat...si atunci cand o sa ai juma de ora de pierdut timpul o sa apreciezi mult mai mult asta!
Si mai am un mic motiv de fericire...am in sfarsit un locsor al meu...in care sa nu intre fratimiu sa nu intre mama si tot asa...pe care pot sa mi l aranjez dupa cum imi doresc eu..si desi pentru unii poate asta nu inseamna mare lucru pentru mine a actionat ca un puseu de energie...
Nu stiu daca se intelege ceva din ce am scris...ideea principala e ca sunt fericita...si ca uneori pentru a fi fericit trebuie doar sa schimbi modul in care privesti lucrurile...sa faci un pas inapoi (stiti povestea cu musculita care se izbeste de un geam pana cand moare fara sa realizeze ca 2 cm mai la stanga geamul era deschis) si sa privesti lucrurile in perspectiva....cu mult calm, cu mult optimism si cu incredere in puterile tale. Tu iti poti face viata un basm...De tine depinde...Azi e o zi minunata pentru o rezolutie de an nou:p ! Fii fericit...fii ce-i mai bun in tine...pentru tine..pentru mine...pentru toti...

Nu ma descurc deloc bine cu sentimentele mele...stiu fiecare in ce borcanas ar trebui sa stea...stiu pe fiecare la ce prajitura trebuie sa l folosesc...(desi unele n-ar trebui sa le folosesc niciodata) si cu toate astea borcanasele mele se varsa tot timpul si ingredientele se amesteca... Da, ati putea spune ca experimentez si ca asta e un lucru bun dar de cele mai multe ori nu iese bine...ma inec in lacrimi in cautarea zambetelor...ma impiedic de furie in cautarea pacii si a dragostei. Ah...ce bine ar fi sa nu mai doara atat cand rad...si sa nu ma linisteasca atat de tare lacrimile...Ah...ce simplu ar fi sa dau drumul de pe creasta asta inalta borcanaselor astora care ma incurca...acum pana nu o sa se risipeasca si o sa ma incurce iarasi atat de tare...Dar sunt borcanasele mele si datorita lor sunt atat de fericita acum...aici...in fata imaginii acesteia care mi taie pur si simplu rasuflarea stand langa tine si tinandu te strans de mana de frica sa nu alunec...sa cad...sa le incurc iar pe toate...Sper doar ca borcanasele mele sa mi mai dea si mie pace si poate cu timpul o sa fiu mai ordonata si nu o sa le mai incurc...
Pana una alta sunt ocupata sa iubesc...si doamne ce se mai incurca borcanasele mele cand fac asta!

Cotorontzul este sotul cotoroantzei

De cateva zile am grija de o fetita de vreo patru anisori...Este ca argintul viu si vorbeste mai mult decat mine...Nu trec 10 minute fara sa zica sau sa faca ceva care sa ma lase cu gura cascata.
Ieri am aflat un lucru important: cotorontul este sotul cotoroantei. Azi am avut probleme cu Scaraotzchi: I am adus o carte de Grimm si a gasit o poza cu Scaraotzki care ii fierbea pe unii si m a intrebat de ce ii fierbe.Eu i am zs k sunt rai si ea m a intrebat daca daca se uita se face si ea rea..Alta problema esentiala era daca ii fierbe imbracati sau dezbracati.Cand am plecat a zis ca pastreaza ea celalalta carte pe care o mai adusesem dar pe asta sa o iau ca e cu Scaraotzki.
Tot in cartea asta era o poza cu o fata cu un singur ochi. Era una dintre fetele rele,urate ceva de genul...si sta ea asa si se gandeste si zice...asta e un fel de ciclop,nu?
Mai devreme dupa ce ma chinuisem jumatate de ora sa i explic cum e cu picioarele ratei ea imi zice: asta e un fel de inotatoare?!
Atunci cand era la masa dupa ce a mancat cuminte tot ce i am dat a ajuns bineintles la desert...avea niste jeleuri...a mankt vreo doua si deodata s a oprit brusc si mi-a intins si mie unul...M-a lasat cu gura cascata si mi-a topit inima.
Copiii astia sunt o minunatie...Ma intreb maine ce intrebari incuietoare imi mai pune si ce surprize ma mai asteapta!

Traiesc intr-o alta lume

Ati avut vreodata o zi in care sa aveti senzatia ca ati nimerit intr o alta lume? O lume de basm...o lume..asa cum v ati imaginat o ati visat o mereu? Sa va fie frik sa mergeti prea repede...sa radeti prea zgomotos pentru ca aveti senzatia ca visul s ar putea spulbera...k v ati trezi din somn?Mi s a intamplat asta cam acum o saptamana. Nu stiu daca a avut vreo legatura cu faptul ca nu dormisem cu o noapte inainte..ca avusesem o perioada foarte proasta...cert este ca senzatiile pe care le am trait in ziua aceea nu le am mai trait niciodata! Toate lucrurile bune care mi se puteau intampla si chiar si cele care nu mi se puteau intampla...(si pentru care inca nu am o explicatie plauzibila) mi s au intamplat. Fiecare pas pe care l am facut a fost parca purtat de mici zane...fiecare dorinta...oricat de ascunsa a fost mi s a indeplinit...Lucrurile au trecut pe langa mine in reluare in ziua aceea...am vazut fiecare zambet, am auzit fiecare rasuflare, fiecare detaliu mi-a umplut inima de bucurie si speranta...era ca si cand un pitic (mai mic decat mine:P) ar mere in fata mea si ar aranja totul ca sa mi fie bine...pana la cea mai mica pietricica. Toate emotiile le am trait la o intensitateatat de sporita incat eram pur si simplu "paralizata". Nu mi venea sa cred ca mi se intampla mie...Si acum stau sa ma gandesc daca nu cumva a fost un vis...Dar nu a fost...a fost un dar a fost un minunat dar ... Cred sincer ca cineva ma iubeste foarte mult daca a dat lumea peste cap pentru mine...

poate

Sunt prea multe sau prea putine lucrurile care chiar conteaza in viata.Oriqm suntem prea grabti...prea obositi...prea nervosi...suntem prea stresati ca sa fim in stare sa fim draguti cu cei din jur.Incercati intr o zi sa fiti altfel...eu am incercat...incercati sa i multumiti soferului care va transporta cu autobuzul sau metroul k face asta cu atentie si prudenta...incercati sa laudati pe tipul din colt de la care luati mereu pateurile acelea gustoase...incercati sa le zambiti oamenilor de pe strada..sa le urati o zi buna kiar dak nu i cunoasteti...incercati nu sa ii dati bani puradelului ala mic care cerseste ci sa va opriti langa el sa-l luati in brate si sa i cititi o poveste(stiti sigur ca asta nu i o va lua nimeni...)incercati sa imbratisati oamenii pe care ii vedeti tristi..le veti skimba ziua persoanelor respective si poate si viata...si la randul lor poate nu ii vor mai certa pe copii acasa din cauza problemelor din timpul zilei...sau poate vor lauda masa sotiei...poate...

cineva...

CINEVA m-a invatat ceva.CINEVA mi-a aratat ceva ce putini stiu sa-l arate sau poate stiu sa-l aprecieze.CINEVA mi-a aratat ca cele mai fumoase cadouri nu sunt cele materiale... CINEVA mi-a dat cadou ploaia ca sa-mi poata saruta stropii de pe trup. CINEVA a lasat florile sa traiasca pentru mine. CINEVA mi-a daruit clipele lui,zambetul lui... CINEVA mi-a fotografiat gandurile.C INEVA a ingropat dragostea lui si nu a oferit nimanui altcuiva cheia catre ea(si nu vorbesc metaforic). CINEVA a pierdut zile intregi sa-mi faca ceva cu mainile, cu sufletul si cu dragostea lui!CINEVA m-a luat de mana... CINEVA mi a zambit... CINEVA mi a faqt inima sa explodeze... CINEVA mi-a aratat ceva... CINEVA m-a invatat cva!

Un mesaj de noapte buna

E seara...astept cu nerabdare sa adoarma toata lumea ca sa pot sa-mi fac si eu aparitia....Nu, nu o sa plec de acasa imbracata in niste haine bune pt o persoana de doua ori mai mica decat mine si foarte sclipitoare si nu ma voi duce intr-o discoteca...astept noaptea pentru ca locuind in casa cu inca 4 membrii ai familiei(5 chiar, daca pui si papagalul) nu prea am parte de liniste asa ca noaptea pot sa stau si eu linistita fara vorbaria si zumzaiala de rigoare... Imi place cand orasul aparent se duce la culcare se mai sting si becurile(alea din case ca cele de pe strada oricum nu functioneaza) sa ies pe balcon...sa ascult greierii, sa miros aerul rece...si sa privesc cerul...luna si stelele...sunt absolut minunate...Imi place sa vizualizez o persoana...sa ma gandesc la un lucru frumos pentru ea...si imi imaginez ca stelele ii vor transmite asta in somn. E greu sa gasesti un loc si un moment de liniste in bucurestiul asta nebun, desi toti cred ca ne dorim sa gasim asta...asa ca noaptea este micul meu moment de liniste, de pace,de visare...poate si al vostru... Inchideti toti luminile ca sa putem vedea stelele... "Noapte buna copii...."

Cand lucrurile nu stau asa cum ar trebui

Acest articol trebuia sa fie despre motivul durerilor mele de cap din dimineata asta si nu numai.Am renuntat totusi la acest gand si va adresez o intrebare:Voi ce faceti cand sunteti suparati si nervosi? Cum reusiti sa va calmati? Sunteti genul de persoana care va exteriorizati sau tineti in voi si Dumnezeu sa-l fereasca pe cel care este in calea voastra cand vi se umple paharul? O sa va spun eu ce fac...primul pas...daca motivul supararii mele este din familie este sa tip....tip la toti din familie(nu stiu de ce mereu mi s-a parut mai usor sa tip la ai mei decat la straini), dak motivul supararii nu este din familie trec la pasul al doilea direct: incep sa plang...plang in hohote pana cand ma linistesc... este posibil ca in paralel cu plansul sa povestesc cuiva ce am patit...daca este o persoana necunoscuta....un strain pe care nu-l voi mai vedea niciodata cu atat mai bine. Daca sunt inconjurata de prieteni pasul acesta este probabil ultimul din procesul de calmare...pentru ca daca o sa mi se spuna o gluma nu o sa fiu in stare sa ma abtin din ras...Daca nu urmatorul pas ar fi sa beau ceva(si nu ma refer la bauturi alcoolice...ci la un ceai,o ciocolata calda,un capucino....ati prins voi ideea) asta pentru ca spre deosebire de majoritatea persoanelor atunci cand sunt suparata nu pot sa mananc nimic, mi fac o baie lunga si citesc o carte buna....


Azi lucrurile au stat un pic altfel...strainul caruia i-am spus ca sunt suparata esti tu...si in locul baii lungi si cartii bune ma voi duce la padure la un gratar...sper ca nu va ploua...Cand ma intorc o sa va povestesc cum a fost!

Cand soarele iese pe strada mea

Cum v-am mai spus deja sunt genul de persoana care traieste la extreme. Este valabil si pentru norocul meu. Mi s a intamplat des sa mi se spuna ca sunt ghinionista...eu sunt de parere ca sunt fie foarte norocoasa, fie foarte ghinionista...Si deobicei fazele acestea se succed...nu pot sa ma bucur si eu din plin de ceva ca tre sa apara vreun eveniment care sa-mi strice toata buna dispozitie.... Trebuie sa recunosc ca momentan trec prin perioada inversa...de cand a aparut EL... Inainte ca EL sa apara in viata mea am trecut printr-o relatie lunga si grea...o relatie in care m-am chinuit mai mult decat am fost fericita si pe care incercarile mele disperate de resuscitare n-au mai salvat-o. Trebuie sa recunosc ca o noua dragoste a aparut in viata mea in momentul si poate din locul din care ma asteptam cel mai putin...dar a aparut in cel mai natural, simplu si inocent mod posibil. Alaturi de EL am redescoperit placerea simpla a plimbarilor prin parc, a jocului...am descoperit ca nu e nevoie de eforturi suplimentare ca sa fiu iubita...am descoperit cu emotie ca reusim sa ne citim gandurile si ca dupa cateva zile petrecute impreuna aveam senzatia ca ne cunoastem de o viata. A trecut aproape un an de zile de cand EL a intrat in viata mea...si ii multumesc ca mi-a redat increderea in mine si zambetul pe buze....Imi place sa calatoresc prin viata tinandu-l de mana...il tin strans pentru ca mi-e foarte frica sa nu-l pierd...
PS:LUI trebuie sa-i multumesc si pentru majoritatea pozelor minunate de aici

Zambiti

Sunt genul de persoana care crede. Crede ca lumea e un loc bun, crede ca toti oamenii sunt speciali...ca toti merita increderea mea. Ma deschid destul de usor si ma atasez repede si puternic de persoanele din jurul meu.Banuiesc ca nu e cazul sa va spun ca de foarte multe ori increderea mea mi-a fost tradata...de multe ori persoanele in fata carora mi-am "pus sufletul pe tava" au profitat de cele ce le au aflat de la mine si m-au facut sa sufar. De ce totusi nu ma pot opri din asta...de ce n-am devenit sceptica? De ce sunt mai degraba in stare sa dau ocolul lumii pentru o alta persoana dar nu sunt in stare sa ma ridic in pat daca e vorba despre mine? Poate e felul meu de a trece prin viata si crucea mea de purtat...poate daca o sa continui sa cred in bunatatea neconditionata a oamenilor ceva se va schimba...Poate lumea va deveni coltisorul de rai in care imi place sa cred ca traiesc. Fiti buni unii cu ceilalti..e gratis...

Mult asteptata vacanta

Temperaturi ridicate...nervi intinsi la maxim...nopti nedormite...daca esti de varsta mea probabil ca stii despre ce vorbesc...despre sesiune...Singurul lucru la care m-am gandit in perioada asta a fost vacanta ...si la ce o sa fac in timpul ei. Bineinteles ca nimic din ce ne-am planuit nu a iesit cum ne doream...persoanele cu care trebuia sa mergem si-au facut alte planuri in ultima clipa si nu au mai venit cu noi..Am reusit intr-un final sa plecam...multe bagaje...si mai multe vise, asteptari...dorinte... Trebuie sa recunosc ca natura nu ne-a dezamagit...Am gasit intr-adevar niste peisaje superbe...Am urcat 1400 de trepte pana la cetatea Poienari....am mers cu vaporasul pe Vidraru ...as putea sa spun ca a meritat toata asteptarea...dar oamenii au trebuit sa strice toata bucuria pe care natura ne -a creat-o. Proprietarii pensiunii 'Valentino' mi-au furat mobilul...m-au luat de proasta si ne-au tratat foarte rau....am plecat de acolo plangand....Sper ca o sa uit totusi problemele create de oameni si o sa ma bucur de cadoul pe care ni l a oferit natura.
Vacanta placuta in continuare....Nu lasati oamenii sa va intristeze...nu merita!