vineri, 25 iulie 2008

Cand soarele iese pe strada mea


Cum v-am mai spus deja sunt genul de persoana care traieste la extreme. Este valabil si pentru norocul meu. Mi s a intamplat des sa mi se spuna ca sunt ghinionista...eu sunt de parere ca sunt fie foarte norocoasa, fie foarte ghinionista...Si deobicei fazele acestea se succed...nu pot sa ma bucur si eu din plin de ceva ca tre sa apara vreun eveniment care sa-mi strice toata buna dispozitie.... Trebuie sa recunosc ca momentan trec prin perioada inversa...de cand a aparut EL... Inainte ca EL sa apara in viata mea am trecut printr-o relatie lunga si grea...o relatie in care m-am chinuit mai mult decat am fost fericita si pe care incercarile mele disperate de resuscitare n-au mai salvat-o. Trebuie sa recunosc ca o noua dragoste a aparut in viata mea in momentul si poate din locul din care ma asteptam cel mai putin...dar a aparut in cel mai natural, simplu si inocent mod posibil. Alaturi de EL am redescoperit placerea simpla a plimbarilor prin parc, a jocului...am descoperit ca nu e nevoie de eforturi suplimentare ca sa fiu iubita...am descoperit cu emotie ca reusim sa ne citim gandurile si ca dupa cateva zile petrecute impreuna aveam senzatia ca ne cunoastem de o viata. A trecut aproape un an de zile de cand EL a intrat in viata mea...si ii multumesc ca mi-a redat increderea in mine si zambetul pe buze....Imi place sa calatoresc prin viata tinandu-l de mana...il tin strans pentru ca mi-e foarte frica sa nu-l pierd...
PS:LUI trebuie sa-i multumesc si pentru majoritatea pozelor minunate de aici

3 comentarii:

Cris spunea...

Ce frumos sa poti sa spui prin cuvinte simple cat de mult inseamna cineva pentru tine!

andreea spunea...

@cris: nu sunt lucrurile simple cele care ne fac de cele mai multe ori cei mai fericiti?

hotzu spunea...

Sunt convins ca aceleasi lucruri le gandeste si El despre tine... cred ca a fost o regenerare reciproca... parerea mea