luni, 28 iulie 2008

poate


Sunt prea multe sau prea putine lucrurile care chiar conteaza in viata.Oriqm suntem prea grabti...prea obositi...prea nervosi...suntem prea stresati ca sa fim in stare sa fim draguti cu cei din jur.Incercati intr o zi sa fiti altfel...eu am incercat...incercati sa i multumiti soferului care va transporta cu autobuzul sau metroul k face asta cu atentie si prudenta...incercati sa laudati pe tipul din colt de la care luati mereu pateurile acelea gustoase...incercati sa le zambiti oamenilor de pe strada..sa le urati o zi buna kiar dak nu i cunoasteti...incercati nu sa ii dati bani puradelului ala mic care cerseste ci sa va opriti langa el sa-l luati in brate si sa i cititi o poveste(stiti sigur ca asta nu i o va lua nimeni...)incercati sa imbratisati oamenii pe care ii vedeti tristi..le veti skimba ziua persoanelor respective si poate si viata...si la randul lor poate nu ii vor mai certa pe copii acasa din cauza problemelor din timpul zilei...sau poate vor lauda masa sotiei...poate...

cineva...


CINEVA m-a invatat ceva.CINEVA mi-a aratat ceva ce putini stiu sa-l arate sau poate stiu sa-l aprecieze.CINEVA mi-a aratat ca cele mai fumoase cadouri nu sunt cele materiale... CINEVA mi-a dat cadou ploaia ca sa-mi poata saruta stropii de pe trup. CINEVA a lasat florile sa traiasca pentru mine. CINEVA mi-a daruit clipele lui,zambetul lui... CINEVA mi-a fotografiat gandurile.C INEVA a ingropat dragostea lui si nu a oferit nimanui altcuiva cheia catre ea(si nu vorbesc metaforic). CINEVA a pierdut zile intregi sa-mi faca ceva cu mainile, cu sufletul si cu dragostea lui!CINEVA m-a luat de mana... CINEVA mi a zambit... CINEVA mi a faqt inima sa explodeze... CINEVA mi-a aratat ceva... CINEVA m-a invatat cva!

duminică, 27 iulie 2008

Un mesaj de noapte buna


E seara...astept cu nerabdare sa adoarma toata lumea ca sa pot sa-mi fac si eu aparitia....Nu, nu o sa plec de acasa imbracata in niste haine bune pt o persoana de doua ori mai mica decat mine si foarte sclipitoare si nu ma voi duce intr-o discoteca...astept noaptea pentru ca locuind in casa cu inca 4 membrii ai familiei(5 chiar, daca pui si papagalul) nu prea am parte de liniste asa ca noaptea pot sa stau si eu linistita fara vorbaria si zumzaiala de rigoare... Imi place cand orasul aparent se duce la culcare se mai sting si becurile(alea din case ca cele de pe strada oricum nu functioneaza) sa ies pe balcon...sa ascult greierii, sa miros aerul rece...si sa privesc cerul...luna si stelele...sunt absolut minunate...Imi place sa vizualizez o persoana...sa ma gandesc la un lucru frumos pentru ea...si imi imaginez ca stelele ii vor transmite asta in somn. E greu sa gasesti un loc si un moment de liniste in bucurestiul asta nebun, desi toti cred ca ne dorim sa gasim asta...asa ca noaptea este micul meu moment de liniste, de pace,de visare...poate si al vostru... Inchideti toti luminile ca sa putem vedea stelele... "Noapte buna copii...."

sâmbătă, 26 iulie 2008

Cand lucrurile nu stau asa cum ar trebui

Acest articol trebuia sa fie despre motivul durerilor mele de cap din dimineata asta si nu numai.Am renuntat totusi la acest gand si va adresez o intrebare:Voi ce faceti cand sunteti suparati si nervosi? Cum reusiti sa va calmati? Sunteti genul de persoana care va exteriorizati sau tineti in voi si Dumnezeu sa-l fereasca pe cel care este in calea voastra cand vi se umple paharul? O sa va spun eu ce fac...primul pas...daca motivul supararii mele este din familie este sa tip....tip la toti din familie(nu stiu de ce mereu mi s-a parut mai usor sa tip la ai mei decat la straini), dak motivul supararii nu este din familie trec la pasul al doilea direct: incep sa plang...plang in hohote pana cand ma linistesc... este posibil ca in paralel cu plansul sa povestesc cuiva ce am patit...daca este o persoana necunoscuta....un strain pe care nu-l voi mai vedea niciodata cu atat mai bine. Daca sunt inconjurata de prieteni pasul acesta este probabil ultimul din procesul de calmare...pentru ca daca o sa mi se spuna o gluma nu o sa fiu in stare sa ma abtin din ras...Daca nu urmatorul pas ar fi sa beau ceva(si nu ma refer la bauturi alcoolice...ci la un ceai,o ciocolata calda,un capucino....ati prins voi ideea) asta pentru ca spre deosebire de majoritatea persoanelor atunci cand sunt suparata nu pot sa mananc nimic, mi fac o baie lunga si citesc o carte buna....


Azi lucrurile au stat un pic altfel...strainul caruia i-am spus ca sunt suparata esti tu...si in locul baii lungi si cartii bune ma voi duce la padure la un gratar...sper ca nu va ploua...Cand ma intorc o sa va povestesc cum a fost!

vineri, 25 iulie 2008

Cand soarele iese pe strada mea


Cum v-am mai spus deja sunt genul de persoana care traieste la extreme. Este valabil si pentru norocul meu. Mi s a intamplat des sa mi se spuna ca sunt ghinionista...eu sunt de parere ca sunt fie foarte norocoasa, fie foarte ghinionista...Si deobicei fazele acestea se succed...nu pot sa ma bucur si eu din plin de ceva ca tre sa apara vreun eveniment care sa-mi strice toata buna dispozitie.... Trebuie sa recunosc ca momentan trec prin perioada inversa...de cand a aparut EL... Inainte ca EL sa apara in viata mea am trecut printr-o relatie lunga si grea...o relatie in care m-am chinuit mai mult decat am fost fericita si pe care incercarile mele disperate de resuscitare n-au mai salvat-o. Trebuie sa recunosc ca o noua dragoste a aparut in viata mea in momentul si poate din locul din care ma asteptam cel mai putin...dar a aparut in cel mai natural, simplu si inocent mod posibil. Alaturi de EL am redescoperit placerea simpla a plimbarilor prin parc, a jocului...am descoperit ca nu e nevoie de eforturi suplimentare ca sa fiu iubita...am descoperit cu emotie ca reusim sa ne citim gandurile si ca dupa cateva zile petrecute impreuna aveam senzatia ca ne cunoastem de o viata. A trecut aproape un an de zile de cand EL a intrat in viata mea...si ii multumesc ca mi-a redat increderea in mine si zambetul pe buze....Imi place sa calatoresc prin viata tinandu-l de mana...il tin strans pentru ca mi-e foarte frica sa nu-l pierd...
PS:LUI trebuie sa-i multumesc si pentru majoritatea pozelor minunate de aici

joi, 24 iulie 2008

Zambiti



Sunt genul de persoana care crede. Crede ca lumea e un loc bun, crede ca toti oamenii sunt speciali...ca toti merita increderea mea. Ma deschid destul de usor si ma atasez repede si puternic de persoanele din jurul meu.Banuiesc ca nu e cazul sa va spun ca de foarte multe ori increderea mea mi-a fost tradata...de multe ori persoanele in fata carora mi-am "pus sufletul pe tava" au profitat de cele ce le au aflat de la mine si m-au facut sa sufar. De ce totusi nu ma pot opri din asta...de ce n-am devenit sceptica? De ce sunt mai degraba in stare sa dau ocolul lumii pentru o alta persoana dar nu sunt in stare sa ma ridic in pat daca e vorba despre mine? Poate e felul meu de a trece prin viata si crucea mea de purtat...poate daca o sa continui sa cred in bunatatea neconditionata a oamenilor ceva se va schimba...Poate lumea va deveni coltisorul de rai in care imi place sa cred ca traiesc. Fiti buni unii cu ceilalti..e gratis...

Mult asteptata vacanta


Temperaturi ridicate...nervi intinsi la maxim...nopti nedormite...daca esti de varsta mea probabil ca stii despre ce vorbesc...despre sesiune...Singurul lucru la care m-am gandit in perioada asta a fost vacanta ...si la ce o sa fac in timpul ei. Bineinteles ca nimic din ce ne-am planuit nu a iesit cum ne doream...persoanele cu care trebuia sa mergem si-au facut alte planuri in ultima clipa si nu au mai venit cu noi..Am reusit intr-un final sa plecam...multe bagaje...si mai multe vise, asteptari...dorinte... Trebuie sa recunosc ca natura nu ne-a dezamagit...Am gasit intr-adevar niste peisaje superbe...Am urcat 1400 de trepte pana la cetatea Poienari....am mers cu vaporasul pe Vidraru ...as putea sa spun ca a meritat toata asteptarea...dar oamenii au trebuit sa strice toata bucuria pe care natura ne -a creat-o. Proprietarii pensiunii 'Valentino' mi-au furat mobilul...m-au luat de proasta si ne-au tratat foarte rau....am plecat de acolo plangand....Sper ca o sa uit totusi problemele create de oameni si o sa ma bucur de cadoul pe care ni l a oferit natura.
Vacanta placuta in continuare....Nu lasati oamenii sa va intristeze...nu merita!