Ideea zilei de azi: in lipsa de altceva...doua suturi in fund...poate un pas inainte

Jucatorul de sah

M De cand ma stiu am fost mereu ocupata...am fost mereu pe fuga...am fost copilul acela cu o sumedenie de activitati extrascolare si alte minuni din astea...Intotdeauna mi am dorit sa am mai mult timp liber si sa ma ocup si de mine...De vreo cateva luni activitatile mele au disparut...cam toate deodata...servici, prieten, colegi...si sunt realmente dezorientata.Nu stiu ce ar trebui sa fac. Sunt o fire care nu se descurca de una singura...imi trebuie oameni in jurul meu...Stiu sau daca nu stiu imi place sa mi ocup timpul gandindu-ma cum as putea sa-i fac pe cei din jurul meu fericiti, cum as putea sa-i surprind. Insa habar n-am cum sa ma fac pe mine fericita...singura ... sa nu depinda bucuria mea de emotia, zambetul, glumele, mistourile lor... 

Astazi, in lipsa de ocupatie am recitit pozia care aduce pe chipul meu cele mai multe zambete, cele mai multe lacrimi, cele mai multe amintiri...pot spune sigur ca e poezia mea preferata si v-o impartasesc si voua... Poate ca voi reusi sa va smulg un zambet melancolic, poate pentru o clipa veti vibra si poate imi veti spune si atunci voi fii fericita...voi sti ca in dupamiaza pot sa fiu fericita pentru unul dintre voi.

Cititi poezia incet dar cu voce tare nu in gand ..rar...savurati fiecare cuvant ascultati Clyderman ... amintiti-va...

MJucatorul de sah. Stefan Augustin Doinas

Mi s-a spus c-ai murit, iubito, mi s-a şoptit. Nu ştiu, poate un prieten, ori poate-un străin care privea la jocul nostru alaltăseară. Mi-a şoptit aceste cuvinte privindu-mă-n ochi. Era un timp când ne-ntâlneam în fiecare seară, ploaia de pe pălărie picura pe umărul tău, iar dimineaţa, umbra inimii tale cădea asupră-mi ca o frunză de aur pe spatele lui Siegfried. Era un timp când tu erai singura mea rană. De-atunci am purtat multe lupte, m-am vindecat, iar astăzi nu mai păstrez decât cicatricele zvântate din care sângele nu mai musteşte…

Mi s-a spus c-ai murit, iubito, mi s-a şoptit grav. Poate oamenii s-au mirat foarte când am răspuns: -Atât de curând?… şi-am continuat să fumez deasupra unei partide pierdute de şah.

Dacă stau să mă gândesc, toate mi se par la fel de misterioase, la fel de fatale, totul e numai o trecere de pe alb pe negru, cu regina sau cu nebunii de abanos. Mai demult aveam idei bizare despre moarte şi de câte ori trecea un mort, mă descopeream… Astăzi nu, astăzi nu mai pot gândi decât la slăbiciunile mele zilnice… Şi totuşi tu erai regina, tu stăpâneai. Acuma, de câte ori mut o figură, mă uit să văd dacă urma ei a rămas întipărită aievea, sau dacă din toate nu rămâne decât jocul.

Nu te supăra, iubito, pentru că am să-ţi vorbesc… aşa cum obişnuiam mai demult, la ureche. Ştii…- oricât mi-ar veni de greu, e aşa… Sunt îndrăgostit de-o fată care-ţi seamănă. Nu te supăra, e adevărat că sunt cam bătrân, e adevărat că e un păcat… dar tu ştii că, dacă aşezi lucrurile din nou jocul al doilea, îţi este poate mai preţios decât primul…

Da, mi s-a spus c-ai murit, mi s-a şoptit grav. Poate oamenii s-au mirat că n-am plâns. Astăzi însă, nu mai sunt ca Siegfried, astăzi nu mai cred în poveştile de altă dată. Cu toate astea, dacă n-ar fi fumul de aici, poate nu li s-ar părea că visez, poate atunci ar vedea că ochii mei stăruie cu tristeţe asupra reginei pe care am pierdut-o. Oamenii însă nu văd prin fum. Numai tu, de acolo de unde eşti, împrăştie-l cu mâna, seara, când mă plimb cu fetiţa aceea… care seamănă cu tine, care nu ştie nimic…

zambetul este floarea sufletului

Nu stiu care e treaba cu filmele, dar mereu dupa ce vizionez unul capat o stare parte euforica, parte melancolica...in fine...cred ca ma emotionez eu prea usor... Cert este ca tocmai m am uitat la un film dragut, asa de fetite sambata dupamiaza si vreau sa scriu pana nu dispare senzatia asta!

De vreo doua saptamani mi se reproseaza ca am avut destule despre care sa scriu si nu am facut o...si da "lumea" cam are dreptate. Ultimile doua saptamani au fost minunate...au fost minunate pentru ca am incetat sa mai sper, sa mai caut, sa ma mai intreb sau sa incerc sa gasesc raspunsurile...Tot ce am facut a fost sa ma bucur de ce mi s a oferit si mi s a oferit mai mult decat as fi crezut ca o sa primesc in perioada asta. Cum se cuvine pentru un inceput nou....pentru o noua abordare a problemei am gasit si niste locuri noi, despre care nu o sa va spun pentru ca le as strica magia...si am fost cuprinsa de niste sentimente tulburatoare, emotii si zambete nebunesti...pe care din pacate nu le pot inchide intr o cutiuta pe care sa o deschid atunci cand ....cand trebuie...pe care nici macar nu le pot pune in cuvinte si care stiu ca o sa treaca...dar ce rau fac daca ma bucur si eu un pic? Saptamanile astea nu astept nimic...dar nu ma voi supara daca imi veti darui un zambet...va promit ca ma voi bucura din plin de el!

Zambetul este floarea sufletului.citat Sorin Cerin

Schimbari de drum

Tennessee Williams spunea "Există un moment când trebuie să pleci, chiar şi atunci când nu ştii sigur unde mergi. "

Ce faci cand te trezesti intr-o zi de dimineata si realiezi ca viata ta asa cum o stiai nu mai exista; ca multe din lucrurile pe care te bazai, care te faceau sa zambesti, micile rutine care iti defineau ziua au disparut!!!???

In perioada asta aproape totul s-a schimbat in viata mea si recunosc ca sunt dezorientata! Niste prieteni ma intrebau ieri ce-mi doresc sa fac mai departe...ce ma face fericita? Si nu peste 10 ani ci maine! Si am ramas foarte surprinsa sa-mi dau seama cat de greu imi este sa dau un raspuns la intrebarea asta!

Cred ca toti avem in timp tendinta sa ne plafonam si de aceea cand suntem scosi de pe poteca noastra cu caramizi rosii ne e greu sa gasim drumul! Zic eu ca schimbarea insa ne face bine, ne face sa ne dezmortim, sa gandim, sa alegem, sa privim si altfel lucrurile, sa evoluam!

Asta incerc eu sa fac acum...sa mi gasesc noul drum! Am cateva idei deja ce voi face pe acolo si sper din tot sufletul sa ma pot atinge lucrurile pe care mi le propun! Nu va spun inca ce si cum ca mi e frica ca nu o sa se mai indeplineasca!

Oricum daca aveti vreo idee pentru mine...ceva ce ma vedeti voi facand , ceva ce credeti ca mi s ar potrivi dar nu am incercat pana acum sunt deschisa la sugestii!

Va rog chiar sa puneti o caramida pe drumul meu!

FERICITA!

Inchide ochii! Respira... Ridica ti chipul spre primele raze ale soarelui... Lasa le sa te incalzeasca...lasa sa topeasca gheata care iti macina inima... Zambeste...Asculta in surdina o melodie care te face sa dansezi! Respira... Nu te mai gandi!

N am avut o perioada buna dupa cum majoritatea stiti... Ba chiar dimpotriva, am trecut prin stari noi de care aproape m am speriat si eu (nu mai vorbesc de persoanele din jurul meu!)... Dar mi am revenit.Nu de tot pentru ca nu se poate deodata, dar m am trezit intr o dimineata hotarata sa fiu fericita! Sau macar sa nu mai fiu suparata...sa nu mai plang, sa fiu eu cea pe care o stiti zambind!

O sa fie bine! Am realizat asta si indiferent de cum si in ce fel se va intampla ma voi bucura! Nu i niciodata un sfarsit...e mereu un inceput! Sunt nerabdatoare sa mi scriu povestea vietii picaturile de ploaie care au plans in locul meu azi!

Intr un mod ciudat si cu niste sentimente si experiente noi incarcata AZI SUNT FERICITA!!!

UNDE FUGI?

Unde fugi cand doare? Unde te ascunzi de tine, unde te ascunzi de nesiguranta si tristete? Pe cine intrebi cand nu stii si ce faci daca stii si vrei sa uiti? Incotro o iei cand esti pierdut? Cand stii ca trebuie sa o iei pe alt drum? Cand te opresti din sperat si visat? Cine vine dupa tine sa adune lacrimile inghetate in zapada? Ce faci cand inima iti spune ceva si mintea urla altceva? Ce faci cand ti e dor? Unde se duc dorintele si visele spulberate? Cum le aduni si le dai aceeasi forma putere si poate inocenta? Unde incepe si unde se termina? De ce se termina? Unde fugi? De ce doare?

ordinary miracles...

Sunt o persoana norocoasa...Sunt o persoana care gaseste mai multe zambete decat lacrimi....si atunci cand lacrimile totusi isi fac locul in ochii si in sufletul meu intalnesc persoanele potrivite sa le stearga...
Cineva ma iubeste mult si este hotarat sa-mi faca viata plina de surprize si de bucurii! De ziua mea lumea s-a dat de doua ori peste cap ca sa ma faca pe mine fericita... Haideti sa va explic la ce ma refer : dupa cum probabil stiti anulasta am muncit si mi am starns bani ca sa mi cumpar un laptop. Cu o zi inainte de ziua mea stransesem suficienti asa ca m am hotarat sa mi fac un cadou de ziua mea...seara trebuia sa ma intalnesc cu tata si sa cumparam laptopul...
Pe la pranz in timpul extraordinarului curs de cia primesc un telefon misterios. Prima data il resping...insista...ma bag sub banca si raspun (avantajele dimensiunilor)...: "buna ziua! de la Compact va deranjam! Imi puteti spune parola compact?"...
Ca sa n o mai lungesc am castigat un laptop! Da...o bijuterie de laptop...creat parca pentru mine! Cum sa cred eu ca asta a fost doar o coincidenta!? Cum pot eu sa nu zambesc macar un pic chiar si in momentele in care imi vine sa plang in hohote sau sa urlu cand ma gandesc ca ma asteapta o groaza de lucruri bune...aranjate pana la cele mai mici detalii pentru mine care sa ma faca sa plutesc de fericire(va dati seama ca dupa ce am castigat am fost euforica si am mers pe norisori si am imbratisat pe toata lumea timp de vreo 3 zile)!
Ultimile zile au fost triste pentru mine, dar imi astept ingerii...piticii...stelele cazatoare...imbracati in cersetori...flori, fluturi...
PS: In timp ce scriam aici a inceput un film numit ordinary miracles...Cred ca exista mai mult in lumea asta decat vedem noi...ce credeti?