DE RASUL CURCILOR

Din ciclul numai eu puteam sa o fac pe asta sau mai rau nu se poate...astazi mi-am stricat telefonul! Pana aici nu as fi prima...dar...eu l-am stricat scapandu-l in ciorba.:D A plonjat de la 1 m distanta in bucatarie direct in ciorba mamei mele...Si bolborosea ciorba ca bietul telefon suna...trebuie sa ai talent ca sa faci asta, nu? Sau sa fii andreea....
P.S.: Aveti din greseala un incarcator de lg care nu va mai trebuie?ca i s a facut cuiva mila de mine si mi a dat un telefon dar n are incarcator:D

Schimbare

Hmmm....da..tinand cont ca maine am o lucrare...o tema si un proiect m-am hotarat sa fac ceva util...sa scriu pe blog. Mi-am luat o gura de angelli...minilaptopul in brate si hai la treaba!
Ce am mai facut eu in ultimul timp? Am schimbat anii...am trecut de la 21 la 22 desi inca arat ca de 14 ani...de la 2009 la 2010...in fine toti am facut ultima chestie:P
In seara asta am de gand sa beau pentru schimbare si pentru toti care ati fost alaturi de mine in anul trect.
N-am crezut niciodata in schimbare, in schimbarea mea, in schimbarea persoanei iubite, in schimbarea mentalitatii parintilor...am spus mereu asta sunt..asta esti...ma iubesti sau ma urasti, dar nu o sa ma schimb pentru tine pentru ca asta sunt eu!si nu am cum sa ma schimb.
Si cu toate acestea ne schimbam...ne schimbam in fiecare zi...crestem! Desi nu se vede pana si eu am crescut sentimentele mele s-au schimbat, nu mai am aceeasi rabdare pe care o aveam pana acum cu toata lumea, mi s-a reprosat chiar ca m-am facut rea si probabil ca nu fara ratiuni si nu cred ca-mi place asta dar cred ca face parte din procesul asta de schimbare...de crestere...Daca e asa nu vreau sa cresc pentru ca imi placea de copilul deschis la orice, care accepta pe oricine...Dar cred ca va trebui sa ma invat si cu domnisoara alintata care i-a luat locul copilului...
Si am pe cineva alaturi care se poarta atat de frumos cu mine cum nu s-a mai purtat nimeni incat am senzatia ca-i cam place de domnisoara care am devenit.
Am petrecut extraordinar de ziua mea si m-am simtit foarte linistita de revelion...

La multi ani iubitule! La multi ani tuturor si...nu va temeti de schimbare!

Scopul meu!

Am discutat destul de mult in ultimul timp despre...care este scopul meu in viata...cum ma vad eu peste 10-15 ani...care este ideea mea de viata perfecta...ce meserie m-ar face fericita?!
Hm...poate ca trebuia sa-mi puna cineva intrebarile acestea vreo 5-6 ani..si nu asa intr-o doara, pentru ca asta probabil au facut-o diverse persoane din viata mea ci intr-un mod suficient de insistent sau suficient de organizat sau de structurat incat sa-mi dau seama de ce ar fi mai bine pentru mine din toate punctele de vedere...
Am avut destul de mari dificultati intotdeauna in a raspunde la astfel de intrebari...si am ajuns sa iau deciziile (poate) majore din viata mea(vezi liceu...facultate)influentata de persoane din jurul meu (persoane mature si cu experienta de viata, dar care insa nu stiau ce imi facea sufletul meu sa vibreze...sau ce ma facea sa stau ore intregi nemiscata de pe un scaun, ce imi starnea curiozitatea). Nu zic ca am luat deciziile gresite...dar nu zic asta numai din cauza faptului ca sunt suficient de incapatanata, insistenta, curioasa si ambitioasa incat sa fac lucrurile pana la capat si intr-un fel sau alta sa le fac pe ele (sau pe mine) sa se muleze pe felul meu de a fi si pentru ca intr-un fel sau altul lucrurile pentru mine au iesit bine...dar am suficienti prieteni care au renuntat, care s-au pierdut pe drum...si-au pierdut increderea in sine, au pierdut ani de pomana numai pentru ca nimeni nu a fost capabil sa puna tinerilor respectiv niste intrebari suficient de bune si sa aiba rabdare si sa interpreteze raspunsurile impreuna pentru ca acestia sa-si gaseasca drumul...calea cea mai potrivita pentru ei!
De aceea sustin blogul pornit din aceasta necesitate http://scopulmeu.wordpress.com/
care este abia la inceput, dar care in timp ar putea schimba vieti.
Tu stii care este scopul tau in viata?

Emotii

Sunt atat de muuullttteee si atat de bune si simple si frumoase lucruri care mi s-au intamplat in ultimul timp incat....incat am devenit din nou piticul nebun si plin de viata si mereu fericit pe care majoritatea il stiti!

Si nu pot decat sa multumesc! Sa multumesc celui "De Sus" care desi cu un imens simt al umorului in planurile pe care le are pentru mine mi-a aranjat lucrurile intr-un mod in care nici macar nu indrazneam sa sper! Nu zic nu...ca nimic din ce mi s-a intamplat in ultimul timp (si acum nu ma refer la actiuni marete ci si la lucruri marunte de zi cu zi) n-a fost normal...dar pe de alta parte cand e la mine ceva normal?!....si in definitiv de ce sa fie normal...cand poate sa fie special!?

Sunt mai mult decat multumita cu viata mea ciudatica...cu multe urcusuri si coborasuri...pentru ca exista cate o zi...ca azi spre exemplu...pentru care simti ca merita...merita sa dai din maini si picioare...merita sa te trezesti dimineata...merita sa fii mereu optimist chiar daca situatia in care te afli in momentul respectiv este mai mult decat sumbra.

Si nici macar nu e o zi...e o clipa...e clipa aceea in care te trec fiori...in care iti bate inima de 100 de ori mai tare...iti tremura vocea si dupa ce a trecut clipa respectiva stii ca ceva s-a schimbat permanent in tine si in persoana de langa tine.

Astazi ma duc la culcare cu zambetul pe buze si imi doresc ca si voi sa fiti la fel de fericiti si linistiti pe cat sunt eu in seara asta!

Blog si bloggeri

Azi..vreau sa scriu...dupa mult timp pentru ca ma simt plina de emotii si de energie....Si imi trec prin cap atat de multe lucruri incat nu ma pot hotari despre ce sa incep sa scriu...sau daca o sa reusesc sa scriu propriuzis despre ceva!

Am fost azi la o intanire cu diversi oameni care se numea "a treia cafea"...irelevant pentru voi probabil...ideea e ca printre oamenii care isi prezentau cursurile acolo(caci asta se inatmpla) a fost si un tip care prezenta cursul lui despre blogguri si bloggeri...si m-a facut sa ma gandesc la ce spunea pe acolo...pentru ca el ne prezenta diverse metode de a face blogul mai atractiv ca sa intre lumea si sa poti face bani din asta...si discutam despre ceva de genul si cu Paul...dar concluzia mea e ca nu vreau asa ceva...nu vreau sa mi umplu blogul cu sute de reclame...nu vreau sa "bag pe gat" blogul meu nimanui...ci vreau doar sa ma simt bine cu mine insami...pentru ca eu scriind ma descarc si-mi pun gandurile oarecum in ordine...Pentru mine blogul este o "chestie" foarte personala si desi este oarecum aiurea sa zic asta tinand cont ca are oricine acces la el imi place sa-l pastrez eu oarecum protejat de "oamenii rai" si sa-l tin in globul meu de cristal, in lumea mea de basm si sa ajunga la el doar oamenii care simt ceva doar oamenii carora le transmit ceva.

Si vreau sa ofer un zambet sau o emotie neconditionat...vreau ca...atata timp cat pot sa fac lucrurile "benevol", sa fac micile mele acte de caritate sa le fac fara sa astept ceva in schimb sa le fac pentru ca mi se vor intoarce inzecit...sunt convinsa de asta...

Cred ca daca mi-as face un blog si as scrie pentru a face bani ar deveni oarecum o obligatie si as pierde din spontaneitate...din vibratia pe care o simt si fara de care nu ma apuc niciodata sa scriu cate ceva.

Astept de la voi...cei care ma stiti...sau cei care nu ma stiti dar care ma "simtiti" sa mi transmiteti emotiile voastre:)

Ideea zilei de azi: in lipsa de altceva...doua suturi in fund...poate un pas inainte

Jucatorul de sah

M De cand ma stiu am fost mereu ocupata...am fost mereu pe fuga...am fost copilul acela cu o sumedenie de activitati extrascolare si alte minuni din astea...Intotdeauna mi am dorit sa am mai mult timp liber si sa ma ocup si de mine...De vreo cateva luni activitatile mele au disparut...cam toate deodata...servici, prieten, colegi...si sunt realmente dezorientata.Nu stiu ce ar trebui sa fac. Sunt o fire care nu se descurca de una singura...imi trebuie oameni in jurul meu...Stiu sau daca nu stiu imi place sa mi ocup timpul gandindu-ma cum as putea sa-i fac pe cei din jurul meu fericiti, cum as putea sa-i surprind. Insa habar n-am cum sa ma fac pe mine fericita...singura ... sa nu depinda bucuria mea de emotia, zambetul, glumele, mistourile lor... 

Astazi, in lipsa de ocupatie am recitit pozia care aduce pe chipul meu cele mai multe zambete, cele mai multe lacrimi, cele mai multe amintiri...pot spune sigur ca e poezia mea preferata si v-o impartasesc si voua... Poate ca voi reusi sa va smulg un zambet melancolic, poate pentru o clipa veti vibra si poate imi veti spune si atunci voi fii fericita...voi sti ca in dupamiaza pot sa fiu fericita pentru unul dintre voi.

Cititi poezia incet dar cu voce tare nu in gand ..rar...savurati fiecare cuvant ascultati Clyderman ... amintiti-va...

MJucatorul de sah. Stefan Augustin Doinas

Mi s-a spus c-ai murit, iubito, mi s-a şoptit. Nu ştiu, poate un prieten, ori poate-un străin care privea la jocul nostru alaltăseară. Mi-a şoptit aceste cuvinte privindu-mă-n ochi. Era un timp când ne-ntâlneam în fiecare seară, ploaia de pe pălărie picura pe umărul tău, iar dimineaţa, umbra inimii tale cădea asupră-mi ca o frunză de aur pe spatele lui Siegfried. Era un timp când tu erai singura mea rană. De-atunci am purtat multe lupte, m-am vindecat, iar astăzi nu mai păstrez decât cicatricele zvântate din care sângele nu mai musteşte…

Mi s-a spus c-ai murit, iubito, mi s-a şoptit grav. Poate oamenii s-au mirat foarte când am răspuns: -Atât de curând?… şi-am continuat să fumez deasupra unei partide pierdute de şah.

Dacă stau să mă gândesc, toate mi se par la fel de misterioase, la fel de fatale, totul e numai o trecere de pe alb pe negru, cu regina sau cu nebunii de abanos. Mai demult aveam idei bizare despre moarte şi de câte ori trecea un mort, mă descopeream… Astăzi nu, astăzi nu mai pot gândi decât la slăbiciunile mele zilnice… Şi totuşi tu erai regina, tu stăpâneai. Acuma, de câte ori mut o figură, mă uit să văd dacă urma ei a rămas întipărită aievea, sau dacă din toate nu rămâne decât jocul.

Nu te supăra, iubito, pentru că am să-ţi vorbesc… aşa cum obişnuiam mai demult, la ureche. Ştii…- oricât mi-ar veni de greu, e aşa… Sunt îndrăgostit de-o fată care-ţi seamănă. Nu te supăra, e adevărat că sunt cam bătrân, e adevărat că e un păcat… dar tu ştii că, dacă aşezi lucrurile din nou jocul al doilea, îţi este poate mai preţios decât primul…

Da, mi s-a spus c-ai murit, mi s-a şoptit grav. Poate oamenii s-au mirat că n-am plâns. Astăzi însă, nu mai sunt ca Siegfried, astăzi nu mai cred în poveştile de altă dată. Cu toate astea, dacă n-ar fi fumul de aici, poate nu li s-ar părea că visez, poate atunci ar vedea că ochii mei stăruie cu tristeţe asupra reginei pe care am pierdut-o. Oamenii însă nu văd prin fum. Numai tu, de acolo de unde eşti, împrăştie-l cu mâna, seara, când mă plimb cu fetiţa aceea… care seamănă cu tine, care nu ştie nimic…