Serendipity

Cred ca trebuia sa scriu de mult despre asta dar poate n am facut asta din oarecare egoism...dar in seara asta vreau sa va povestesc si voua despre mica mea bucatica de paradis...locul in care evadez eu... Este vorba de ceainaria serendipity. Asa cum reiese si din nume (serendipitatea reprezinta fenomenul prin care cineva face o descoperire norocoasa accidental, mai ales fiind antrenat intr-o cautare total diferit) am dat peste ceainarie atunci cand nu cautam asta.Ajungi la el trecand un mic pod si depasind timidul gard de bambus "presarat" pe ici colo cu fluturasi. Este un loc ca la tiganci...unde timpul sta in loc...chiar daca stai in balansoarul din mica curte acoperit sau nu de paturi(pe care ei ti le ofera)si asculti porumbeii, te joci cu pisicuta, citesti o carte , sau pur simplu visezi ascultand muzica in surdina de pe fond si savurezi o cana de ceai; sau stai inauntru la separeuri cu persoana draga cu lumanari mese joase si un fel de pernite sau pe canapele si sa ti alegi o carte din biblioteca lor...nu cred ca ai cum sa fii dezamagit! E pur si simplu un loc in care te poti pierde...desi esti in centrul bucurestiului nu ai crede. nu auzi masinile...nu auzi certuri...tipete...auzi doar cat si cum vrei sa auzi...Au seri si cursuri de tango, ai posibilitatea sa pictezi pe cani sau ceainice (iti dau iei si vopsele speciale)...Ar mai fi multe de zis dar cred ca nu are nici un rost..mai bine va duceti si descoperiti si voi sa mi spuneti cum a fost...
Evadeaza...viseaza...creaza...pierde te...rasfata te...zambeste...incarca te

Cotorontzul este sotul cotoroantzei- partea a 2 a - si despre copiii din ziua de azi

Stau cu o cana de lapte cald cu miere in fata calculatorului si ma gandesc cu groaza ca parca as auzi o baba vorbind...dar serios acum...am senzatia ca ceva nu e in regula cu copiii din azi...Sunt doua categorii in ziua de azi...unii ca fetita cu cotorontzul...careia nu i este frica de baubau sau mai stiu ce alte personaje din astea pentru ca sunt din "Fictiune"(si care imi da o definitie coerenta a acestui cuvant) care merge la opera, face germana si tot asa... Si mai e cealalta parte in proportie de 90 %...copiii care la 3-4 ani se descurca mai bine decat maica mea pe calculator...care nu mai sar coarda elasticul, nu mai ies cu paturica in fata blocului si nu le fac de mancare papusilor din frunze, se umfla cu tot felul de dulciuri si chipsuri si cred sincer ca au greutatea mea, care tipa si se tavalesc cand nu li se cumpara ce vor...Nu stiu ce s-a intamplat...n am fost nici pe departe copilul perfect...as putea spune chiar dimpotriva...dar mi amintesc cu atata nostalgie cand s a deschis brutaria arabului si mergeam cu mama si mi cumparara un covrig cu susan sau cand unchiul meu venea in vizita si ne aducea biscuiti picnic...era un mare eveniment si o mare bucurie...tin minte ca imi cheltuiam banii pe care mi-i dadeau ai mei la premiere pe cartile aghatei christie dupa care eram innebunita....N-aveam nici pe sfert cate jucarii au copiii din ziua de azi (nu zic ca n am avut...am avut si eu multe si am stricat si eu multe...dar sincer acum ati vazut ce jucarii exista in ziua de azi?????!!!!) insa cred ca m am bucurat de cuburile mele si fratimiu de capcanele pe care le intindea parintilor mai mult decat o fac ei astazi!
Nu stiu ce ar trebui facut...sau daca e bine sau e rau...stiu doar ca nu mai e ca pe "vremea mea"...si ca daca ar fi sa aleg intre a copilari azi sau acu 20 de ani n as renunta pt nimic in lume la copilaria mea...(defapt cred ca inca n am renuntat la copilarie:P)...Cu coarda, elasticul, spanzuratoarea cu creta pe astfalt, flori fete si baieti in minte va spun noapte buna...Voi ce faceati cand erati mici?

Rezolutie de an nou

Se vede ca a inceput scoala si ca pe langa scoala m am mai inhamat la cateva activitati "extracuriculare" ca sa pot sa mi cumpar si eu laptopul la care tanjesc atata (si care ar asigura zic eu o doza de liniste in casa) n am mai apucat sa scriu mare lucru.
Ca sa fac fata la tot si toate...sa am timp sa si visez...sa ma si plimb...sa si iubesc...sa ma si joc (mai nou ma joc mima...si am descoperit ca ma joc cu poate mai mult entuziasm decat atunci cand eram mica) mi am facut un fel de rezolutie de nou an: Am schimbat ceva...nu mult...am ajuns la concluzia ca nu e nevoie de mult...Poate ca schimbarile pe care le am facut reprezinta un pas mare in maturizarea copilului etern din mine(doar a unei parti din el). Am reusit pana acum sa ma tin de toate cele pe care mi le am propus si trebuie sa recunosc ca faptul ca am un program, ca sunt mai organizata imi creaza o stare de placere....de multumire...de satisfactie pe care nu o ai cand stai si pierzi timpul... Sa ai senzatia ca faci ceva cu tine...cu viata ta e un lucru minunat...si atunci cand o sa ai juma de ora de pierdut timpul o sa apreciezi mult mai mult asta!
Si mai am un mic motiv de fericire...am in sfarsit un locsor al meu...in care sa nu intre fratimiu sa nu intre mama si tot asa...pe care pot sa mi l aranjez dupa cum imi doresc eu..si desi pentru unii poate asta nu inseamna mare lucru pentru mine a actionat ca un puseu de energie...
Nu stiu daca se intelege ceva din ce am scris...ideea principala e ca sunt fericita...si ca uneori pentru a fi fericit trebuie doar sa schimbi modul in care privesti lucrurile...sa faci un pas inapoi (stiti povestea cu musculita care se izbeste de un geam pana cand moare fara sa realizeze ca 2 cm mai la stanga geamul era deschis) si sa privesti lucrurile in perspectiva....cu mult calm, cu mult optimism si cu incredere in puterile tale. Tu iti poti face viata un basm...De tine depinde...Azi e o zi minunata pentru o rezolutie de an nou:p ! Fii fericit...fii ce-i mai bun in tine...pentru tine..pentru mine...pentru toti...